Parfumerie Culinara

  Activitate si background Michele Gay, fondatoarea parfumeriei culinare   Aceste cinci "acordaje" pun in valoare cele cinci savori specifice, demonstrand in ce fel parfumeria culinara poate revizita si potenta un patrimoniu imaterial precum cel al branzeturilor romanesti. Nascuta la Lyon, gurmanda, curioasa si indrazneata, rebela si pasionata, Michele Gay a avut un parcurs profesional foarte interesant. A inceput ca stilist de moda, dupa care a facut parte din echipele de la La Potiniere, L'Écureuil et Lenôtre Paris. A descoperit  apoi scoala de parfumeuri  ISIPCA si conservatorul de parfumuri Osmotheque, pentru a deveni mai degraba parfumeur decat bucatar, dupa  cum ea insasi marturiseste.
Lucreaza in prezent pentru marile case de lux Chanel, Boucheron, Clarins, dar si pentru Campbell si Sodeb'o. Este recunoscuta de catre profesionistii din domeniul parfumurilor si al gastronomiei drept un adevarat pionier in materie de Parfumerie Culinara.
Degustarea cu pricina a fost de departe o experienta demna de mentionat si de povestit nepotilor. Asta pentru ca oricat de cunoscator ai fi si oricat de antrenate ti-ar fi gusturile pentru noi provocari, atunci cand doresti sa mananci o bucata de branza, ideea este sa simti rezultatul actiunii bacteriilor cu pricina asupra laptelui care s-a transformat intr-un produs solid.
Si indiferent cate voci vor veni sa sustina ca a fost un eveniment unic, dedicat celor cu gusturi alese, nimeni si niciodata n-o sa-mi scoata din cap ca branza de oaie trebuie sa-mi lase in gura gustul de oaie si nu cel de lavanda. Spun asta, cu tot riscul de a fi numit grobian, becalian, sau pur si simplu novice in ale culinarelii si al gusturilor alese.
Michele Gay a facut o expunere cu multe trimiteri catre filozofie, trenduri vestimentare, parfumuri de casa, in care a incercat sa dea rezultatului fenomenului transhumantei niste dimensiuni apoteotice, in care -vezi Doamne- branza noastra este imateriala, iar parfumurile aplicate ei ii desavarsesc identitatea. Asta pentru ca nu vorbim despre aplicarea unui Chanel No.5 pe o bucata de telemea, ci despre asocieri de pana la cinci arome diferite, obtinute din plante aromate, uleiuri, citrice, sau alte mirodenii cu alte gusturi. parfumuriel, in conceptia frantuzoaicei carea venit sa ne scoata din negura necunoasterii, se pot nu numai purta, dar se pot si consuma. Ea insasi a recunoscut ca are o impresionanta colectie de peste 150 de arome (parfumuri) care nu se poarta ci se degusta. Acese parfumuri se aplica in combinatii, evident, pe peste, carne de tot felul, sau in cazul nostru, pe branzeturi. Ea le-a aplicat cu succes pe branzeturile din Franta, unde a inregistrat un adevarat succes. Insa sa nu uitam ca francezii gasesc minunati si melcii de gradina, cu tot cu aspectul lor mucos, sau pateul din ficatul unor gaste care sunt in pragul cirozei.     Degustare de branzeturi parfumate   Nu sunt impotriva amestecurilor de miresme si nuante, dar fie-mi iertata ignoranta, asocierile facute de -probabil celebra- Michele Gay au avut pentru mine acelasi sens pe care l-ar avea incercarea de a face sex subacvatic in timp ce fumezi o havana cubaneza, evident aprinsa, tot sub apa. Chestie de gusturi fine, care nu se dscuta, insa am privit atent fetele celor care gustau branzeturile tratate de Michele si am gasit mimica unor oameni care cautau explicatia sau supranaturalul in ceea ce gustau, pentru a nu-si trada trairile reale, care spuneau ca nu inteleg nimic din tot mixajul cu pricina.Dar cum romanul a devenit extrem de ipocrit, decat sa se creada ca e incult si ca dimensiunile noilor orizonturi care-i acceseaza papilele gustative sunt dincolo de rationalul cotidian, a preferat sa mimeze placerea gustului, pentru a disimula stupefactia care i-a izbit creierul cand din gura i s-au transmis informatii paradoxale. Pot sa jur ca daca creierul uman ar fi un procesor de computer, pe multe fete s-ar fi afisat celebrul ecran albastru!
Michele spunea ca aceste parfumuri pe care le adauga branzeturilor, in acest caz, nu sunt menite sa acopere sau sa excluda aromele primordiale ale bucatelor, ci sa le sublinieze si sa le dea noi dimensiuni, probabil cosmice. A fost cosmic, da a fost, faptul ca n-am fost singurul care am preferat sa mananc o chifla proaspata si goala, decat sa mimez ca patrund niste intelesuri d3e nepatruns, sau care n-au nicio noima.
Iar alaturarile de branza sarata cu zahar si praf de alune, sau miere de albine cu mai stiu eu ce soiuri de plante parfumate, numai bune sa-ti lase in gura sentimentul ca ai cinat un bradut odorizant de masina, nu sunt pe placul meu.Am cautat, in zadar, o combinatie pe care sa o regasesc intre dimensiunile propriului meu sistem de referinta, aceea a unei bucati zdravene de telemea de oaie, cu niscai slana afumata temeinic si ardeleneste, asezonata cu gustul intepator al unei cepe proaspete si stinse toate cu un dumicat de paine banateana, insa a fost in van!
Iar ca finalul sa fie de-a dreptul istorico-monumentalo-glorios, gazdele noastre au servit, alaturi, un vin sec, dupa ce 80% dintre branzeturi erau indulcite, fie cu zahar, fie cu miere, fie cu dulceata de coacaze, sau afine. Iarasi, n-oi fi eu un mare specialist, desi am dat cateva ture prin cateva restaurante cu nume si traditie, am participat si la cateva festivaluri culinare cu maestri internationali in jurul meu, si atat stiu si eu: dupa un fel de mancare care este dulce, nu bei niciodata un vin sec, care-ti va strepezi dintii si-ti va acri sufletul.Noroc cu apa minerala!   Video