Para - fructul cel mai fin

  Para, numita Pyrus communis L., este considerata de unul dintre cei mai cunoscuti botanisti rusi, Vavilov, originara din Orientul Mijlociu. Initial era cultivata in zonele din nordul Indiei, in Afganistan, Rusia si China. Soiuri de pere au ajuns si in Grecia, unde au fost imbunatatite. Era prin anul 850 i. Hr., cind Homer scria ca sint cultivate in gradinile din Alcinous fructele numite "darul zeilor". Din Grecia, perele s-au raspindit in restul Europei, datorita romanilor.

Daca la inceputul primului mileniu erau 41 de soiuri de pere, in 1842 erau identificate 700 de sortimente, iar la inceputul secolului XX numarul acestora crescuse la 850, din care 680 erau de origine europeana. In prezent, in lume sint peste 3000 de tipuri de pere, impartite in doua variante de baza, potrivit originii: pere europene si pere asitaice. La inceputul secolului 18, preotul Nicolas Hardenpont, din Belgia, a cultivat un sortiment superior, cu pulpa foarte moale, ce i-a adus perei denumirea de "fruct de unt". Astazi, cei mari cultivatori de pere din lume sint Italia, China si SUA.
Perele sint bogate in fibra, o sursa importanta de potasiu si, desi par foarte consistente, contin doar 100 de calorii si o cantitate neglijabile de grasimi. In schimb, sint o sursa bogata de vitamina B si C, si contin fosfor si iod.

Perele sint printre putinele fructe care se coc cel mai bine dupa ce sint culese. Daca sint lasate in copac sa se mai coaca, pulpa delicata, fina, devine granuloasa. Daca sint culese, dupa ce se coc, sint mai bune atat ca textura, cat si ca aroma. Pentru aceasta, trebuie pastrate in punga de hirtie, la temperatura camerei, intre 2 si 5 zile. Perele se coc din interior spre exterior, majoritatea soiurilor pastrindu-si culoarea. Astfel, chiar daca la prima vedere par tari, daca la o simpla atingere cu degetul in zona coditei sint moi, inseamna ca sint coapte. In cazul in care nu sint consumate imediat, trebuie pastrate in frigider, maxim cinci zile.

Cind gatesti, pentru a evita innegrirea perelor, tine-le intr-o solutie cu apa si zeama de lamaie, cateva minute (3 lingurite de suc la un pahar de apa). Perele pot fi consumate ca atare sau pot fi utilizate la prepararea lichiorurilor, otetului, sucurilor, gemurilor si dulceturilor. Poti fi gatite, ca ingredient al parjiturilor sau, cum se intimpla in unele tari, pot fi servite cu brinza.

Daca vrei o reteta delicioasa cu pere, pe care poti sa o incerci si tu in aceste zile, noteaza-ti aceasta idee, propusa de unul dintre membrii Culinar:

Pere in vin rosu cu menta

Ingredinte: 4 pere, 2 pahare vin rosu, 150 gr zahar, 2 crengute de menta, 1 creanga de scortisoara, 2 pahare de apa

Mod de preparare: Se cojesc perele, lasindu-se un cm in partea de la coada. Coada se taie un pic in partea de jos pentru a putea fi prezentate in picioare pe farfurie. Odata curatate, se pun intr-o craticioara cu vinul rosu, zaharul apa, o ramura de menta si sortisoara. Se lasa la fiert 35 de minute aproximativ (se inteapa cu cutitul ca sa se verifice daca sint fierte). Se scot perele, se pun intr-un bol si se fierbe in continuare vinul cu ingredientele pina se mai ingroasa si apoi se pune peste pere.

Mod de servire: Se serveste pe farfurie cite o para, cu putin sirop de vin si cu o frunzulita de menta pentru culoare. Se poate prepara si cu mere, capsuni sau piersici. Sau te poti inspira de una din retetele de prajituri cu pere.