La un pahar cu bere

In lume exista peste 20.000 de tipuri de bere, fabricate dupa 180 de metode, toate pornind de la patru ingrediente de baza. Republica Ceha detine recordul la consumul de bere pe cap de locuitor, cu 155 de litri pe an. Gustul optim este al berii cu un continut de alcool de 4,7%. O bere cu o cantitate de etanol mai mica este slaba, iar un adaos de alcool (butanol, pentanol) face gustul mai puternic. Cea mai tare bere din lume este berea Eisbock, produsa in Germania, cu un continut de etanol de 14%.

Istoricii apreciaza ca in Mesopoptamia si Sumeria se fabrica berea inca din anul 10.000 i. Hr., desi bautura era diferita de ceea ce se intelege astazi prin �bere�. Secretul bauturii era cunoscut de femei, indeminare ce era foarte apreciata. Si egiptenii din antichitate si chinezii fabricau berea (numita Kui), precum si civilizatiile americane pre-columbiene, cu singura diferenta ca foloseau porumb in loc de orz.

In Evul mediu, calugarii europeni erau nu doar specialisti in literatura si stiinta, ci stapineau si arta fabricarii berii. Ei au perfectionat procesul si au descoperit hameiul, care a sporit aroma si a imbunanatit procesul de conservare. Trei sfinti erau considerati patronii berii: Sfintul Augustin din Hippo, Sfintul Luca, Evanghelistul si Sfintul Nicolae din Myra. Drumul frabricarii beri a fost definitivat cind Louis Pasteur a descoperit ca drojdia este un microorganism viu. Pasteur a deschis astfel o usa importanta: controlul fermentarii berii.

Cum strugurii se cultiva cu succes in regiunile mai calde, orzul intilneste un teren fertil in zonele reci. Astfel se explica de ce, in timp, Anglia si Germania au devenit cele mai renumite tari in producerea berii. In SUA, reteta europeana a berii a fost introdusa o data cu venirea lui Cristophor Columb. Datorita lui Thomas Jefferson, producerea acestei bauturi a devenit o industrie. Insa in 1920, in perioada Prohibitiei, multe fabrici s-au inchis ori s-au orientat spre producerea de sifon. Astfel, daca in anii 1800 in SUA erau peste 3000 de tipuri de bere, la sfirsitul anilor �70 numarul se redusese la 50. O data cu instalarea presedintelui Franklin D. Roosevelt, care a anulat actul legislativ de interzicere a consumului de alcool, berea a revenit in forta, astfel ca, pina la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, era produsa in cantitati industriale, tipurile de bere extinzindu-se la 1500.

Simpla combinatie dintre cele patru ingredinte de baza, orz, apa, hamei si drojdie, produce variate tipuri de bere. Procesul preuspune citiva pasi si este atit de simplu, incit poate fi realizat si in casa. Insa, pentru un gust fin, este nevoie de o indeminare speciala.

Tipurile de bere variaza de la o culoare pala, la galbenul stralucitor si pina la maroniul rosiatic. Diferentele sint date de tipul de drojdie folosit si temperatura la care aceasta fermenteaza. Berea usoara fermenteaza mai usor si la temperaturi mai mici.

O noua tendinta in gastronomia mondiala presupune folosirea berii la gatit. Berea este acum ingredient al sosurilor si este recomandata alaturi de pizza, friptura de vita, fructe de mare si antreuri cu peste.

Trei pahare de bere pe zi (ce contin 30 de grame de alcool) reduc riscul aparitiei unui atac de cord cu 25%. Consumul moderat de bere poate fi o parte importanta a unui regim sanatos, avind in vedere ca aceasta bautura contine ingrediente naturale si 93% apa. De asemenea are potasiu, in cantitati mari, si sodiu, in cantitati limitate � echilibrul perfect pentru mentinerea presiunii arteriale. Cu un continut redus de calciu si bogata in magneziu, berea este ideala pentru a impiedica formarea pietrelor la rinichi, reducind acest risc pina la 40%. Adaosul de orz ajuta, datorita anumitor componente, la mentinerea calciului in oase. In plus, berea protejeaza organismul impotriva aparitei bacteriei Helicobacter pylori, care provoaca ulcer si cancer stomacal.