De la rasina la bubble gum

La inceputul secolului 20, toata lumea era innebunita dupa guma de mestecat, o inventie a Americii. De-a lungul timpului, oamenii au mestecat, de placere, cele mai diverse lucruri: de la zgirciul provenit de la oameni la cauciucul sintetic. Se spune ca mestecatul gumei ajuta la dantura, la calmarea psihicului, la prevenirea raului de mare, la digestie, la "improspatarea" mintii si chiar la marirea apetitului sexual.

De ce mestecam? Psihologii spun ca procesul incepe in copilarie, o data cu suptul laptelui. Desigur, nimeni nu isi da seama acum de ce mesteca guma. Si nici locuitorii din Grecia antica nu cautau motivele cind mestecau mastiche - o substanta provenita din rasina unui arbust denumit mastic. In general, femeile mestecau guma pentru a-si curata dintii si pentru a avea un gust dulce. Mayasii aveau chicle, provenita din trunchiul unui copac, sapodilla. Indienii din America de Nord mestecau miez de molid, obicei foarte raspindit in zona. Primii americani stabiliti pe continent au preluat obiceiul, dar au combinat molidul cu ceara de albine.

In 1848, John B. Curtis a realizat si a comercializat prima guma de mestecat care se numea "Cea mai pura guma de molid". Doi ani mai tirziu a fabricat guma de parafina, care a devenit mai populara decit cea de molid. In 1871, Thomas Adams a patentat prima masina de facut guma de mestecat. Iar peste zece ani, un alt inventator a gasit solutia de a face gustul sa dureze mai mult timp. La rindul sau, doctorul Edward E. Beeman a gasit o solutie inedita: sa puna pepsina in guma de mestecat, o solutie care i-a venit gindindu-se ca oamenii cumpara pepsina pentru digestie si guma fara un motiv anume.

Intre timp, in "istoria gumei de mestecat" isi facea aparitia un nume important: Jonathan P. Primley. In acea perioada fetele "cuminti" nu mestecau guma. Primley a creat guma cu gust de fructe si i-a spus "Kis-me" si a lansat-o cu sloganul "Mult mai buna decit un sarut (kiss)".

In 1890, fabricarea gumei, ambalarea si marketingul au facut guma cunoscuta in toata America. William Wrigley Jr., un fost vinzator de sapun, a perfectionat procesul de fabricare a gumei. In 1892, a lansat Wrigleys Spearmint si, anul urmator, Wrigleys Juicy Fruit. In 1915, a strins cartile de telefon din SUA si a trims cite trei gume la un numar impresionant de oameni. Ideea a functionat si vinzarile la guma de mestecat au explodat.

Wrigley a revolutionat tehnicile de marketing, fiind unul dintre promotorii utilizarii tehnicilor de vinzare pentru produse de consum. Postere, afise, carti postale, reclame in ziare si reviste si sampling (fete imbracate atractiv mergeau pe strada oferind guma de mestecat), reclama radio - toate au fost folosite cu succes de Wrigley.

Cam in aceeasi perioada, fratii Fleer faceau progrese in acelasi domeniu. Unul dintre ei este considerat astazi parintele gumei care face baloane (bubble gum), in timp ce al doilea a inventat guma cu invelis de bomboana. Un angajat al fratilor Fleer, contabil, si-a imprimat mai pregnant numele in povestea gumei de mestecat: Walter Diemer facea, in timpul liber, diverse experimente. A fost o intimplare inventarea gumei roz, singura culoare la indemina, povestea Diemer. El a numit noul produs Dubble Bubble. Si cea mai familiara culoare a gumei a devenit roz!

De la inceputul secolului, consumul de guma s-a extins in toata America, astfel ca, astazi, un american consuma 175 de gume pe an. Lumea nu a ramas indiferenta la aceasta inventie. Fabrici de guma de mestecat s-au deschis treptat, in America latina, Irlanda, Spania, Japonia, Belgia, Australia.

Diverse

Ce mestecam azi este un polymer sintetic, acetat de polyvinyl si o substanta chimica;
Guma inghitita nu afecteaza intestinele, dar ramine in organism citeva zile, pina ce este eliminata, compact, pentru ca nu poate fi digerata;
Guma de pe haine se inlatura foarte usor daca tii un cub de gheata peste ea, sa se intareasca;
In Singapore este interzisa prin lege producerea, importul sau comercializarea gumei. Pedeapsa pentru incalcarea legii este de un an inchisoare. Decizia a fost luata in 1991, pentru ca multi oameni aruncau guma pe jos;
Cel mai mare producator de guma este Turcia. Pe locul al doilea este SUA;
In lume se mesteca 560.000 de tone de guma, intr-un timp total estimat la 187 trilioane de ore.