Ai pofta de mancare?

Undeva in creierul tau exista un "circuit al brioselor”; nu e foarte clar cum functioneaza el si poate ca nici nu iti dai seama ca exista. Dar poti fi sigur ca e acolo- si e puternic. Desi nu te-ai nascut gata pregatit pentru briose, candva in copilaria ta ai gustat-o pe prima si, instant, s-au declansat o serie de "artificii” senzoriale, metabolice si neurochimice. Exista o anumita zona in creier -zona care proceseaza starea de placere- care se aprinde cand vezi o briosa. Nervul vag ii semnalizeaza stomacului si acesta incepe sa secrete sucuri gastrice. Pancreasul incepe sa produca insulina. Ficatul se pregateste sa se ocupe de procesele chimice. Toate aceste procese pornesc pentru ca, undeva in creierul tau, s-a inregistra un mesaj: BRIOSELE SUNT BUNE! Este un mesaj pe care il vei pastra, cu placere sau cu vinovatie, toata viata. Oamenii au avut mereu o relatie complicata cu mancarea. Simplul fapt de a fi in viata are nevoie de o multitudine de sisteme in corp, sisteme care trebuie sa se pastreze functionale, ba chiar performante; putem vorbi de sistemul circulator, respitator, neurologic, endocrin- toate opereaza automat. Mancatul, insa, e diferit. Ca si sexul, mancatul este un act voluntar. Si, tot ca si sexul, este o conditie "sine qua non” pentru existenta speciei umane. Natura s-a asigurat ca nu exista o alta cale- nu putem exista fara mancare si sex, asa ca, ar fi bine sa ne obisnuim cu lucrul acesta. In cazul mancarii, de cele mai multe ori vorbim si de probleme. Desi istoria omenirii s-a confruntat de cele mai multe ori cu cazuri in care era prea putina mancare, natura nu s-a pregatit foarte bine pentru cazurile in care apetitul a iesit de sub control. Omenirea "post-industriala” a devenit in mare parte sedentara si supra-hranita. Restaurantele in care poti comanda si manca”atata cat poti” sunt la moda si, numai in SUA, de exemplu, 67% dintre oameni sunt obezi sau peste greutatea normala. Oamenii au inceput sa piarda kilograme prin diete in mod constant, dupa care le pun repede la loc. E un adevarat cerc vicios. Ne laudam ca vom incepe sa mancam sanatos si nu reusim aproape niciodata. Desi doctorii avertizeaza cu privire la problemele de circulatie si colesterol si ne speriem pe moment, totul e dat uitarii cand mesajul BRIOSELE SUNT BUNE incepe sa bipaie in creier. Dar cum a putut ajunge apetitul atat de puternic incat sa ne influenteze comportamentul si, mai important, cum putem sa il controlam? Nu este o intrebare cu raspuns facil. E destul de greu sa intelegi cum functioneaza un singur organ -inima, plamanii, de ex- si cu atat mai greu sa intelegi un intreg proces complex cum e apetitul. Aici vorbim si de gust, miros, privire, textura, chimia creierului, chimia digestiva, metabolism si, nu in ultimul rand, psihic.
HORMONUL FOAMEI Grelina, hormonul foamei, idenficat in 1999, este produsa in corp ca raspuns la programul de hranire sau chiar la vederea si mirosul mancarii. Acest hormon creeaza senzatia care ne transmite ca suntem gata sa mancam sau..mai bine spus, ca ar fi bine sa mancam odata! Cand grelina ajunge la creier, hipotalamusul si alte zone sunt activate -lucru care garanteaza faptul ca in acest moment creierul asculta "chemarea foamei”. Daca in ciuda tuturor obstacolelor aparute in calea supra-alimentarii, totusi continui sa mananci -si, in mod normal, sa aduci un aport tot mai mare de grasime- organismul mai are o arma secreta: leptina. Acest hormon, descoperit in 1994, are rolul de a inhiba foamea, fiind produs tocmai de grasimea din corp. Cu cat esti mai gras, cu atat mai multa grasime produci. O data ce ajunge in sange, leptima circula repede pana la hipotalamus, cauta o pereche de neuropeptide care stimuleaza apetitul si incearca sa le diminuze efectul. Rezultatul este...sau ar trebui sa fie: oamenii grasi au un apetit mai scazut. Insa acest lucru nu este o lege, in mod clar; o mare parte din oameni sufera de un deficit de leptina. In acest caz se administreaza suplimenti cu leptina pentru a ataca grasimea. Discordanta dintre un termen complicat ca "satietate specifica senzoriala” si bucuria simpla a unei BRIOSE la sfarsitul mesei vorbeste despre puzzle-ul reprezentat de apetitul nostru. Suntem, fara indoiala, niste creaturi in cautare de placere si placeri , intoxicati de insasi experienta mancarii; dar acest lucru nu inseamna ca vom raspunde impulsului de a manca oricand si oriunde. Sentimentul auto-controlului trebuie sa ni se para, atunci cand e cazul, firesc. Acelasi creier uman care a inventat arta culinara si supermarketul si briosele trebuie sa gaseasca un mod in care sa controleze felul in care le folosim. Pana la urma, este vorba chiar de sanatatea si de supravietuirea noastra ca specie. (dupa times.com)