Leurda sau usturoul salbatic

Daca iubesti ceapa si usturoiul, cu siguranta vei indragi si aroma leurdei, care seamana cu usturoiul sau arpagicul, insa este mult mai subtila.
In plus, nu trebuie sa te chinui sa o gatesti, leurda consumandu-se doar proaspata sau amestecata in mancare la sfarsit. Ea poate inlocui cu succes chiar si spanacul.

Se poate pastra si congelata sau combinata in sosuri de tip pesto, alaturi de ulei de masline, seminte de pin, parmesan si alte verdeturi.

Leurda provine din Europa centrala si este folosita cu precadere in tari ca Franta, Germania, Grecia, Turcia, Bulgaria, Spania si Romania. Are denumiri dintre cele mai "colorate" ca: usturoiul ursului sau usturoi de padure.

In bucataria internationala se foloseste destul de rar la omlete, salate, sosuri, asezonarea supelor si tocanitelor. Primavara, taranii francezi folosesc leurda la aromatizarea branzeturilor, untului si supelor. Fripturile se ung de obicei cu unt amestecat cu leurda, pentru o aroma subtila, proaspata.

Planta se foloseste in stare proaspata, nu se fierbe sau prajeste, deoarece isi pierde aproape complet aroma.

In Germania se folosesc si florile de leurda, mici si albe, pentru decorarea salatelor.

Leurda se poate adauga la majoritatea mancarurilor de primavara, la salate si ciorbe, dar si la carnuri. De Paste este de preferat in locul usturoiului clasic, pentru prospetime si aroma subtila. Leurda este unul dintre primii vestitori ai primaverii, care inunda suprafata solului inca din luna martie sau aprilie. Se intalneste in toata Europa de Est, prin flora spontana din zonele de deal si de munte, preferand tufisurile si padurile umede si umbroase de foioase, cu frunzis putrezit, asternut pe soluri afanate. In muntii Carpati, leurda este destul de frecvent intalnita, mai ales in Masivul Lapusului, in Muntii Maramuresului, Calimani, Cozia si Bihorului. Sunt bine cunoscute palcurile dese de leurda care acopera solul, ca un covor verde in numeroase one ale tarii noastre.