Afla totul despre braga

Raportat la regiuni, ingredientele principale din care se produce braga sunt meiul in Turcia, grau macinat cu granulatie mare in Kirghistan, faina alba de grau in Crimeea, orez macinat grosier in Turkmenistan iar, in Albania, ingredientul principal este porumbul macinat. Alte retete mai mentioneaza ingrediente ca orz, secara, naut si, chiar paine de secara. Natural, ingredientele fiind diferite, gustul si modul de servire difera de la tara la tara. In Turcia braga este cremoasa si dulce si se consuma mai mult iarna, cu scortisoara presarata deasupra, alaturi de naut prajit. In Bulgaria braga este foarte consistenta si se bea deseori la micul dejun alaturi de un fel de placinta numita banita. In Kirghistan, braga se vinde mai ales vara de catre vanzatori ambulanti, adesea amestecata cu un lapte asemanator kefirului ceea ce ii confera un gust intepator. In Albania, braga este foarte populara si poate fi gasita in orice magazin care vinde inghetata sau dulciuri, poate avea un gust ce pleaca de la dulce spre acru in functie de gradul de fermentare. Braga, prin definitie este o bautura racoritore dulce-acrisoara, usor alcoolizata, cu o aroma specifica datorata fermentatiei cerealelor folosite la producerea ei. Gatlejurile fine, obisnuite cu cole fara de zahar, fante cu gust ca toate fructele la un loc sau alte sucuri facute din prafuri si culori de vopsea, se vor scamosa probabil aprioric la gandul acestei antice bauturi racoritoare care culmea, e foarte sanatoasa fiind bogata in vitaminele A, B, B1, C, E, acid lactic si enzime, recomandata sportivilor, femeilor gravide, vegetarienilor si, care poate inlocui cu success produsele lactate. Desi o forma de braga obtinuta din cereale fermentate, s-a preparat si pe teritoriul vechii Tracii, in Tarile Romane braga in varianta orientala a patruns probabil odata cu negustorii armeni, turci, bulgari si albanezi care erau si negustori de zaharicale orientale. Pe vremuri Bucurestiul era orasul bragagiilor, astfel ca, in arsita verii ulitele prafoase ale mahalalelor bucurestene erau colindate de bragagi pitoresc imbracati in costume orientale inflorate, purtand salvari, fes si cipici cu varful in sus. Acestia duceau in spate o donita de tinichea plina cu braga in care plutea pentru racire, un  bulgare mare de gheata. Bragagii erau la stransa concurenta cu limonagii care vindeau cam dupa acelasi tipic limonada.     Povestile si originile bragai   Braga si limonada erau foarte ieftine, de unde a ramas si expresia „ieftin ca braga”. Orice om de rand isi putea permite sa-si potoleasca setea pe timpul verii cu un pahar de braga rece sau limonada (limonie). Unii vindeau braga sau limonada „pe cont”, in general copiilor de oameni mai instariti, care isi faceau veacul jucandu-se in colbul ulitelor saracacioase din mahalale iar, rolul de registru il aveau ulucile de la gardul casei. Pentru fiecare pahar baut, bragagiul zgaria o linie pe uluca gardului iar, la saptamana sau la luna depinde cum era intelegerea, bragagiul innumara zgarieturile si parintele copiilor platea datoria (oricum infima). Bragagiul avea uluca lui, limonagiul pe a lui, placintarul alta uluca...asa era pe atunci, viata avea parca mai multa rabdare cu oamenii. Sunt multe povesti despre braga, originea ei si modul in care a ajuns sa fie raspandita in intreg Imperiul Otoman si, mai apoi in alte tari. Eu am s-o povestesc pe cea care pleaca de la grecul Xenofon care ne relateaza ca in anul 401 IdH in Armenia se facea o bautura de fermentatie asemanatoare cu braga. Aceasta se pastra in vase mari de lut numite karase, ingropate in pamant. Aceasta bautura a ramas specifica Armeniei pana la venirea turcilor care au preluat-o si au popularizat-o in intreg Imperiul Otoman sub numele de boza, nume care se pastreaza pana in prezent.In anul 1870 vine la Istambul un emigrant albanez pe nume Hagi Sadic Bey sau Haci Salih Bey dupa unii. Acesta se stabileste districtul Vefa, un cartier foarte select al Istambulului, locuit in mare parte de clasa aristocrata si de persoane apropiate sultanului. Hagi Sadic Bey va fi persoana ca va creea in scurt timp cea mai renumita marca de braga din Turcia, asa cum vom vedea mai departe. Hagi Sadic cautand o ocupatie din care sa-si castige traiul, incepe sa observe comertul din zona, atentia fiindu-i atrasa de o breasla de vreo doua sute de armenii producatori si vanzatori de braga. Acestia faceau braga dupa retete antice mostenite din tata in fiu, gustul acesteia fiind acru si consistenta fluida. Era probabil o varianta a bauturii de care Moise din Koren povesteste cu ocazia traversarii Armeniei de catre Xenophon in iarna anului 401 - 400 IdH. Acesta descrie o bautura preparata de armeni prin fermentarea orzului in niste oale imense, la suprafata carora pluteau graunte de orz si, pe care acestia o beau folosind bete subtiri de trestie. Lui Hagi Sadic i-a venit ideea de a face altfel de braga si, a inceput sa produca si sa vanda o braga mai dulce, mai aromata si cu o consistenta cremoasa. Noul sortiment de braga a avut succes si, Hagi Sadic a decis sa-si isi inregistreze braga ca marca inregistrata sub numele de „Vefa Bozacisi”. Marca exista si azi in Turcia, firma este condusa de un stra- stra nepot al lui Hagi Sadic si inca produce una dintre cele mai apreciate sortimente de braga desi, braga nu se mai bucura de popularitatea din trecut. In Romania zilelor noastre, braga se gaseste greu, cu decenii in urma era renumita zona Constantei dat fiind numarul mare de etnici turci care locuiesc acolo, in prezent, din cauza valului de racoritoare obtinute din produse artificiale, producerea de braga nu mai e rentabila asa ca, vechii bragagii ai Constantei au renuntat sa mai vanda braga, mai fac din cand in cand doar pentru familiile lor. Atat cat stiu, in prezent mai putem gasi braga la, Severin, Busteni, Giurgiu si la Slatina in pravalia atletului albanez unde se vinde braga de 300 de ani. Cu ceva ani in urma o firma din Galati a incercat sa imbutelieze braga, lucru deloc usor, stiut fiind ca braga este un lichid in continuua fermentatie. In Bucuresti, braga incepe sa se gaseasca la marile restaurante totusi, nu are nimic in comun cu expresia „ieftin ca braga”, pretul fiind destul de piperat.  
Acesta articol a fost realizat de Paul Bogdan Agopian, membru al comunitatii culinar.ro