Clatite dantelate, pufoase si crocante

Clatitele sunt unul dintre cele mai iubite deserturi, ce se prepara usor. Aluatul de clatite nu trebuie sa fie nici prea gros nici prea pufos.

Mod de preparare

Cantitatile sunt cu aproximatie. Facutul clatitelor este o arta. Aluatul trebuie sa fie pufos si sa aibe consistenta cremoasa, clatitele nici prea groase nici prea subtiri dar sa iasa putin crocante iar umplutura de ciocolata sau gem sa fie intinsa pe toata suprafata pana la margini. Daca le vom umple cu multa compozitie vor deveni prea dulci si gretoase. Este bine sa folositi atat lapte pentru gust cat si apa minerala care face clatitele mai pufoase.

Din aceasta compositie mi-au iesit aproximativ 15 clatite. Pentru mai multe clatite dublati cantitatile.

Am batut spuma albusurile cu un praf de sare si putina zeama de lamaie. Galbenusurile impreuna cu laptele, apa si esentele se bat cu mixerul apoi se adauga treptat cate doua linguri de faina si doua de albusuri amestecand usor de jos in sus cu ajutorul teului pentru a nu se face cocoloase. Facem de proba o clatita sa vedem daca mai trebuie faina sau lapte. Se pune ulei intr-o canuta asezata pe o farfurioara. Incingem o tigaie intinsa si apoi punem ulei, intindem pe toata suprafata si scurgem in cana. Mai lasam putin la incins dupa care punem un polonic de compozitie inclinand tigaia in toate partile. Cand e putin facuta se intoarce pe partea opusa. Inainte de a pune compozitie in tigaie se amesteca bine cu polonicul pentru a nu se lasa faina la fund.

Pentru clatitele dantelate am umplut o punga speciala in care am atasat un posh pentru scris, cu gaura mica si am lasat sa curga din compozitie astfel incat sa iasa o dantela.

Clatitele cele mai bune sunt cele facute pe loc si servite calde astfel incat puteti pastra din compozitie la frigider pentru momentul in care le preparati. Se umplu cu compozitie cat sunt calde. Eu le-am umplut cu finetti si gem de corcoduse dupa care eu sunt inebunita mai ales ca e usor acrisor.